Revista Cuvânt pentru suflet este publicația tinerilor din Oastea Domnului, Galați, editată din decembrie 2005 până în prezent.

Conținutul revistei este creștin, încadrându-se în specificul Lucrării duhovnicești Oastea Domnului, mișcare evanghelică din cadrul Bisericii Ortodoxe, înființată în anul 1923 de preotul Iosif Trifa (mai multe detalii pe www.oasteadomnului.info).

Publicul țintă al publicației sunt tinerii din Oastea Domnului cu vârsta cuprinsă între 12 și 30 de ani; dar nu numai.

Rubricile revistei sunt diverse, acoperind o sferă largă de tematici creștine, adresându-se unei plaje mai largi de vârste: Pentru voi, cei mici; Descoperă bucuria lecturii; Lupta cu tine însuți; Darul creator al tinereții, Din Ogorul Evangheliei, Teme de interes, Familia în Hristos și Evenimente.

Scopul revistei este de a transmite învățături creștine moralizatoare și de a promova creația în domeniul religios.

Colegiul de redacție este unul tânăr, format din membri ai Lucrării Oastea Domnului din Galați: Pr. Costel Căuș, Sebastian Tiber, Nuți Dragomir, Adina Palade, Ana-Maria Susanu, Daniela Anghel, Cristina Brehoiu; iar tehnoredactarea este realizată de Daniel Dragomir și Samuel Coman. Revista este realizată sub îndrumarea părintelui Viorel Chircă.

Frecventa apariției este o dată la două luni, se distribuie gratuit și este susținută din donații. Apare în aprox 500 de exemplare și este distribuita in numeroase localități din România și Diaspora unde există comunități ale Oastei Domnului.

La Biblioteca Națională, revista este identificată cu codul ISSN 2501-210X, fiind înregistrată din ianuarie 2016.

Dezideratul revistei Cuvânt pentru Suflet este crearea unui grup de creație care sa întrunească caracteristicile prezentate de poetul Traian Dorz (căpetenia Lucrării Oastea Domnului în perioada comunistă):

Să ne dăm toate silințele ca să înaintăm în Duhul Domnului la o tot mai strânsă și mai rodnică împreună-lucrare frățească. Eforturile personale pe care ni le dăm fiecare pentru a obține cât mai frumoase performanțe duhovnicești în lucrările de creație sunt lăudabile și sunt necesare.

Dar este un efort și mai lăudabil și mai necesar: acela de a ajunge la o împreună-lucrare de grup. Când Mântuitorul i-a învățat pe apostolii Săi sfinți că trebuie să devină fiecare un vas ales în slujba lui Dumnezeu, le-a vorbit totdeauna la plural, și nu la singular: Voi toți sunteți frați. Toți trebuie să ajungeți una. Să gândiți la fel, să simțiți la fel, să vorbiți la fel și să lucrați la fel.

Realizarea fiecăruia personal la cel mai înalt nivel creator este o taină înaltă. Dar este una și mai înaltă ca aceasta: realizarea în grup a unui și mai înalt nivel de creație. Aceasta numai Hristos și Duhul Sfânt o poate face.

Un grup de creație nu-l anulează pe nici unul dintre membrii săi, dar prin împreună-lucrarea tuturor se ajunge acolo unde este idealul Evangheliei: Hristos în toți și toți în Hristos.

Membrii acestui grup unit, deși lucrează fiecare aparte, când se adună împreună își împărtășesc unii altora tot ce au creat. Aceasta trece apoi în dezbaterea tuturor și fiecare simte lucrarea creată ca pe un bun al Frățietății, al Domnului – și contribuie cu ce poate la înfrumusețarea ei, fără nici un gând egoist.

Ce înaltă și curată conștiință este aceasta!

Acolo unde lucrătorii Domnului s-au obișnuit cu munca împreună, unul observă o deficiență, altul alta; unul propune o îmbunătățire, altul alta. Și totul se încheie fericit pentru toți.

Ce har dă Domnul acolo unde frații lucrează armonios împreună! Și ce pagubă veșnică se produce acolo unde nu este colaborare între frații lucrători!

Să ne împărtășim fiecare tuturor tot ce Domnul ne-a descoperit nouă deosebit și frumos! În felul acesta fiecare, îmbogățind pe alții, se îmbogățește și el prin ceilalți cu tot ce Domnul le-a descoperit lor.

Ce frumos este acest circuit de valori și ce binecuvântare aduce el fiecăruia și tuturor!

Să ne dăm toate silințele ca să ne creăm cât mai dese ocazii de acestea – și să folosim cu toată dragostea și din plin aceste mijloace sfinte, spre slava lui Dumnezeu și lărgirea Împărăției Lui în noi și între noi!

Traian Dorz, Întâi să fi, lecția Colaborarea în Domnul

Argument:

Dumnezeule Bun, cât de mare este totuși munca scrisului în mijlocul oamenilor și în Lucrarea lui Dumnezeu! Fără cuvântul scris, nici nu s-ar fi putut răspândi și nici nu s-ar fi putut întreține atât de curată și de frumoasă mărturisirea Evangheliei lui Hristos pe pământ… Oastea Domnului – după cum am mai spus – a pornit, s-a răspândit și s-a menținut nu atât de mult prin cuvântul vorbit, cât mai ales prin cuvântul scris. Dar și cu alte lucrări evanghelice a fost la fel. Câtă vreme s-a putut tipări și răspândi cuvântul scris, atâta vreme lucrarea a trăit, mergând într-un frumos suiș duhovnicesc și într-o armonioasă desfășurare atât în cele văzute, cât și în cele ce nu se văd… Dar îndată ce scrisul a fost înăbușit și a încetat, a încetat și desfășurarea din afară, plină de viața, care se făcea prin el. Rămânea numai desfășurarea lăuntrică a Cuvântului tainic din suflete, care se face nevăzut și prin puterea Duhului Sfânt, acolo unde este. Unde nu este această putere vie și adevărată, acolo, împreună cu încetarea cuvântului scris prin care se întreținea lucrarea aceea, încetează de îndată și ea.

Noi să mulțumim cu o veșnică recunoștință Marelui nostru Dumnezeu și Mântuitor că nu ne-a lăsat niciodată, chiar și în cele mai grele vremuri de apăsare și de prigoniri, fără Cuvântul Său scris. Când n-am putut apărea cu un cuvânt scris aici, am apărut în altă parte. Când n-am mai putut tipări foi și reviste, am tipărit cărți, broșuri, pliante, tractate. Când n-am putut în țară, s-a tipărit peste hotare. Când n-am putut apărea cu numele nostru, am scris sub numele altora. Când n-am putut scrie de tipar, am scris de mână… Dar scrisul n-a încetat.

Aceasta a ajutat ca nici Lucrarea Oastei Domnului să nu înceteze și să nu se abată de la calea și învățătura ei sănătoasă. De la ținta și specificul ei, rânduite ei de Dumnezeu de la început și pe totdeauna. Slăvit să fie Domnul în vecii vecilor pentru aceasta.

De aceea, iată ce mare și ce necesar dar al Domnului sunt pentru Lucrarea Evangheliei oamenii care au talentul și chemarea scrisului sfânt! Căci vorba lor, oricât de puternică și de frumoasă ar fi ea, zboară, se duce, se uită. Dar scrisul lor rămâne, trăiește, vorbește, cheamă și arde mereu pe masa, în mintea și în inima acelui care-l are. Și cu cât scrisul este mai inspirat, izvorât dintr-o viață mai aprinsă de Duhul Sfânt și dintr-o minte mai luminată de El, cu atâta acest scris este mai viu, mai lucrător, mai durabil, mai rodnic, mai încărcat… Și cu cât este încărcat mai profund cu mesajul adevărului înalt, cu atâta este mai prețuit, mai căutat, mai dorit… Aceste comori n-au fost niciodată prea multe și prea ușor de aflat pe pământ.

Să ne rugăm mereu Dumnezeului Inspirației și Darurilor să ne dăruiască scriitori credincioși și să nu lase Lucrarea Lui, nici credința noastră, nici țara și Biserica noastră fără ei.

Oricât de mulți și de talentați ar fi frații vorbitori, dacă nu avem scriitori talentați și valoroși, Lucrarea Domnului slăbește, descrește, sărăcește. Dar aceștia o împrospătează, o înalță, o îmbogățesc prin Duhul Sfânt cu hrană tot mai gustoasă, mai dulce și mai bogată.

Traian Dorz